Deși în volumul „Memorii”, publicat la Editura Humanitas în anul 1991 Mircea Eliade scria: M-am născut la București, la 9 martie 1907(25 februarie stil vechi)”, data oficială a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907, conform actului de naștere descoperit și publicat de Contantin Popescu-Cadem în „Revista de istorie și teorie literară” în 1983.
Mâine se împlinesc 114 ani de la nașterea lui Mircea Eliade, istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor de origine română la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery, din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.
Mircea Eliade a fost fiul lui Gheorghe și Jeana Eliade, familie care se trăgea dintr-un neam de răzeși moldoveni din ținutul Covurlui. A prezentat încă de la ovârstă fragedă o dragoste pentru cărți care, se spune, l-ar fi îngrijorat pe tatăl scriitorului, care se temea pentru vederea slabă a fiului său.
Personalitate multilateral dezvoltată, Eliade a fost preocupat de studiul limbilor străine, științelor naturii, ocultismului, antropologiei și bineînțeles, de istoria religiilor lumii, pe care a sintetizat-o în volumele sale celebre, sub titlul „Istoria ideilor și credințelor religioase”. Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet.
În noiembrie 1928, Mircea Eliade începe o lungă călătorie în India. Filosofia indiană devine o mare pasiune a scriitorului. În urma obținerii unei burse particulare, începe studiul limbii sanscrite și învață Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Aici o cunoaște și pe celebra Maitreyi, care a inspirat romanul său cu același nume.
Întors la București, Mircea Eliade își dă doctoratul în filosofie cu o disertație despre Yoga. Începând cu mijlocul anilor '30, Eliade care aparținea de gruparea concentrată în jurul lui Nae Ionescu, a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare. El devine chiar un activit cunoscut în cadrul acestei mișcări, dezaprobată puternic în prezent. Eliade s-a distanțat ulterior de aceste simpatii îndoielnice, evitând mereu să se refere la această perioadă a tinereții sale.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și timp sacru. Spațiul sacru este în concepția lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. În această concepție ființele umane arhaice erau orientate în timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase.
Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuții la literatura specializată din acest domeniu.
În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editând cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunând contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectând un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma unui mic dicționar. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago.
În anul 1990 a fost declarat, post-mortem membru al Academiei Române.
Multumim!
RăspundețiȘtergereCu mult drag, Lăurica!
RăspundețiȘtergere