Astăzi este sărbătorită Ziua națională Constantin Brâncuși, la 145 de ani de la nașterea sa. Românul este unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX, fiind omagiat, an de an, la aniversarea naşterii sale, 19 februarie, printr-o zi dedicată, marcată la nivel naţional începând din anul 2016.
Născut la 19 februarie 1876, Constantin era al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885) și Maria Brâncuși (1851-1919). Prima clasă primară a făcut-o la Peștișani, apoi a continuat școala la Brădiceni. Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi.
În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. Găsindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte aceste abilități, el s-a înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova.
Bustul lui Vitellius
După ce a urmat Școala de Arte și Meserii în Craiova (1894 - 1898) vine la București unde absolvă Școala de bellearte în 1902. În timpul studenției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obține „mențiune onorabilă”, Cap al lui Laocoon din 1900 obține medalia de bronz, iar Studiu din 1901 câștigă medalia de argint. Timp de doi ani, între 1900 și 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizează Ecorșeu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări face ca Ecorșeul să fie folosit în școlile românești de medicină, după ce s-au făcut câteva copii; Marcel Duchamp a inclus fotografia Ecorșeului în expoziția organizată la sfârșitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.
În 1903, după ce-și îndeplinește stagiul militar, Brâncuși se pregătește să plece spre Paris, atras de faima lui Auguste Rodin și de curentul avangardist al epocii. Cu rucsacul în spate, tânărul străbate drumul până în capitala franceză poposind pe drum la Budapesta, Viena, Munchen, Zurich și Basel, de unde, în urma unei răceli puternice, nu mai are puterea de a merge pe jos și ia trenul care îl duce la Paris.
Deși a fost admis la Ecole des Beaux-Arts, a fost nevoit pentru a-și câștiga existența să aibă diverse meserii, în aceste vremuri dificile ajutându-l și comenzile de portrete venite din partea unor compatrioți. A lucrat inclusiv ca spălător de vase într-un restaurant, unde, spune el, „mă specializasem în spălatul paharelor“.
În 1906, Brâncuși expune pentru prima dată la Societe Nationale des Beaus-Arts și la Salon d’Automne din Paris, pentru ca în 1907 să-și închirieze un atelier în Rue de Montparnasse, zona boemă pariziană, unde intră în contact cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp.
Până în 1914 Constantin Brâncuși participă cu regularitate la expoziții colective în Paris și București, inaugurând ciclurile Păsării Măiastre, Muza adormită și Domnișoara Pogany. În 1914 deschide prima expoziție în SUA, iar în 1926 revizitează țara pentru o importantă expoziţie cu lucrările sale la Galeria Brummer din New York.
Unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii şi mare gânditor, Constantin Brâncuși este cel care a introdus filosofia în sculptură. Maestrul susținea că „sculptorul este un gânditor, iar nu un fotograf al unor aparenţe derizorii, multiforme şi contradictorii”. Creatorul recunoscut de întreaga planetă a primit, de-a lungul timpului, mai multe nume, de la „Titan” la „părintele sculpturii moderne”, însă viața lui a fost una de căutare continuă.
Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.
La 16 martie 1957 Constantin Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar la 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu